Parodontoza, alături de complicaţiile cariei dentare, reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale pierderii dinţilor.
Până nu demult, pacienţii parodontopaţi erau etichetaţi ca netratabili, singurele manopere întreprinse de către stomatologi nefăcând altceva decât să amâne momentul extracţiei.
PARODONTOZA nu este o îmbolnăvire a dinților.
Este o boală care atacă rădăcina dinţilor (în multe cazuri sănătoşi şi uneori chiar şi osul maxilar sau mandibula, o boală a membranei periodontale a gingiei) ce se manifestă în majoritatea cazurilor prin pierderea precoce a dinţilor.
Etapa premergătoare paradontozei este gingivita. Gingivita evoluează spre paradontită, consecutiv apărând resorbţia osoasă şi pungile paradontale.
Această îmbolnăvire prin inflamare a gingiei şi a aparatului dento-alveolar se datoreză acumulărilor la baza dintelui, denumite şi placă, în care trăiesc bacterii. Urmarea acţiunii bacteriene va fi inflamarea gingiei.
În timp ţesuturile de susţinere ale dinţilor se deterioreză favorizând apariţia pungilor gingivale. Prin pierderea de substanţă osoasă datorată înaintării inflamării, dinţii işi pot pierde stabilitatea devenind uşor mobili.
Statisticile arată că parodontoza cauzează la fel de multe pierderi ale dinţilor ca şi cariile.
Factori de risc:
Proasta igienă orală, tutunul / fumatul, stresul, afecţiunile endocrine dobândite, unele boli sistemice şi medicaţia lor, vârsta, factori genetici.